poezie

duminică, 11 ianuarie 2009

Necuvintele


el a intins spre mine o frunza ca o mana cu degete.
eu am intins spre el o mana ca o frunza cu dinti.
el a intins spre mine o ramura ca un brat.
eu am intins spre el bratul ca o ramura.
el si-a inclinat spre mine trunchiul
ca un mar.
eu am inclinat spre el umarul
ca un trunchi noduros.
auzeam cum se-nteteste seva lui batand
ca sangele.
auzea cum se incetineste sangele meu suind ca seva.
eu am trecut prin el.
el a trecut prin mine.
eu am ramas un pom singur.
el
un om singur.
                                                            sursa: link
poezie scrisa de Nichita Stanescu


Necuvintele - Nichita Stanescu



0 comentarii: