am zile cand petrec ore
in sir pe malul marii,
ascult valurile si vantul
rece alunecand pe nisipul
fin,
murdar,
plin de alge si gunoaie-
pasagere naufragiate,
adunate de pe mare...
imi place sa ascult vocea
ragusita a pestilor si
sa ghicesc durerea pietrelor
de care se izbesc valurile...
ma plimb pe stancile goale
si triste,
numarand avioanele care strabat marea
in asfintitul plin
de flacari.
in leaganul care scartie lenes
imi place sa-mi vantur gandurile,
salbatice si mute.
am gasit un mesaj intr-o sticla.
e de la Robison Crusoe,
imi cere sa-l insotesc
pe insula lui pustie.
m-aş arunca in mare,
dar daca mesajul e o gluma,
un drum fara scapare?
prefer linistea serii
si scoicile murdare.
nu vreau sa fiu un naufragiat
si-mi pare rau pentru
tine, Robinson Crusoe!
viata mea e deja o
insula pustie...
poezie scrisa de Adraina Butnariu
sursa: link
sursa: link
titlu: Dover Beach
fotograf: Colin Carron
.jpg)
