poezie

Celei care minte


eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar maine...
dar fiindca azi mi te dai toata,
am sa te iert -
e vechi pacatul
si nu esti prima vinovata!...

in cinstea ta,
cea mai frumoasa din toate fetele ce mint,
am ars miresme-otravitoare in trepieduri de argint,
in pat ti-am presarat garoafe
si maci -
tot flori insangerate -
si cu parfum de brad patat-am dantela pernelor curate,
iar in covorul din perete ca si-ntr-o glastra am infipt
trei ramuri verzi de lamaita
si-un ram uscat de-Eucalipt.

dar iata,
bate miezul noptii...
e ora cand amantii,-alt'data,
sorbeau cu-amantele-mpreuna otrava binecuvantata...
deci vino,
vino si desprinde-ti din pieptenul de fildes parul,
infinge-ti in priviri Minciuna
si-n caldul buzei Adevarul
si spune-mi:
dintre cati avura norocul sa te aiba-aşa
cati au murit
si cati blesteama de-a nu te fi putut uita?...

eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar maine...
dar fiindca azi mi te dai toata.
am sa te iert -
e vechi pacatul
si nu esti prima vinovata!...

deci nu-ti cer vorbe-mperecheate de sarutari,
nu-ti cer sa-mi spui
nimic din tot ce-ai spus la altii,
ci tot ce n-ai spus nimanui.
si nu-ti cer patima nebuna si fara de sfarsit,
nu-ti cer
nimic din ce poetul palid
cerseste-n veci de veci, stingher,
voi doar sa-mi schimbi de poti o clipa
din sirul clipelor la fel,
sa-mi torni in suflet infinitul unui pahar de hidromel,
in par sa-mi impletesti cununa de laur verde
si in priviri
sa-mi impietresti pe veci minciuna neprihanitelor iubiri.
si-asa tacuti -
ca doua umbre, trantiti pe maldarul de flori -
sa-ncepem slujba-n miez de noapte
si maine s-o sfarsim in zori!


poezie scrisa de Ion Minculescu
                                sursa: link





Celei care minte