Aci sosi pe vremuri
la casa amintirii cu-obloane si pridvor,
paienjeni zabrelira si poarta, si zavor.
iar hornul nu mai trage alene din ciubuc
de cand luptara-n codru si poteri, si haiduc.
in drumul lor spre zare imbatranira plopii.
aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.
nerabdator bunicul pandise de la scara
berlina leganata prin lanuri de secara.
pie-atunci nu erau trenuri ca azi, si din berlina
sari, subtire,-o fata in larga crinolina.
privind cu ea sub luna campia ca un lac,
bunicul meu desigur i-a recitat "Le lac".
iar cand deasupra casei ca umbre berze cad,
ii spuse "Sburatorul" de-un tanar Eliad.
ea-l asculta tacuta, cu ochi de peruzea...
si totul ce romantic, ca-n basme, se urzea.
si cum sedeau... departe, un clopot a sunat,
de nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat.
dar ei, in clipa asta simteau ca-o sa ramana...
de mult e mort bunicul, bunica e batrana...
ce straniu lucru: vremea! deodata pe perete
te vezi aievea numai in stersele portrete.
te recunosti in ele, dar nu si-n fata ta,
caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita...
ca ieri sosi bunica... si vii acuma tu:
pe urmele berlinei trasura ta statu.
acelasi drum te-aduse prin lanul de secara.
ca dansa tragi, in dreptul pridvorului, la scara.
subtire, calci nisipul pe care ea sari.
cu berzele intr-ansul amurgul se opri...
si m-ai gasit, zambindu-mi, ca prea naiv eram
cand ti-am soptit poeme de bunul Francis Jammes.
iar cand in noapte campul fu lac intins sub luna
si-am spus "Balada lunei" de Horia Furtuna,
m-ai ascultat pe ganduri, cu ochi de ametist,
si ti-am parut romantic si poate simbolist.
si cum sedeam... departe, un clopot a sunat.
acelasi clopot poate . in turnul vechi din sat...
de nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat.
sursa: link
poezie scrisa de Ion Pillat
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu