poezie

Stelele-n cer


stelele-n cer
deasupra marilor
ard departarilor
       pana ce pier.

dupa un semn
clatind catargele,
tremura largele
       vase de lemn;

niste cetati
plutind pe marile
si miscatoarele
       pustietati.

stol de cocori
apuca-ntinsele
si necuprinsele
       drumuri de nori.

zboara ce pot
si-a lor intrecere,
vecinica trecere ­
       asta e tot...

floare de crang,
astfel vieţile
si tineretile
       trec si se stang.

orice noroc
si-ntinde-aripele
gonit de clipele
       starii pe loc.

pana nu mor,
pleaca-te, ingere,
la trista-mi plangere
       plina de-amor.

nu e pacat
ca sa se lepede
clipa cea repede
       ce ni s-a dat?
                              sursa: link

poezie scrisa de Mihai Eminescu