Se afișează postările cu eticheta mama. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mama. Afișați toate postările

mama

luni, 12 iulie 2010

Omagiu mamei - Andreea Olariu







A plecat mama


doar cand vei uda
cu lacrimi pamantul
vei spune:
Doamne, ce greu e mormantul!

cum poate mama
a se-nveli cu el
cand sufletul meu plange
si viata mi-e macel?

nu ti-e mama frig?
nu ti-e mama sete?
ai lasat pamantul
cu negru sa te-mbete.

si acum...
acolo esti acasa
te mai am doar prin poze
de ce ai fost aleasa?
                    sursa: link

poezie scrisa de Oana Cristiana Banuta



mama, in fiecare zi, in momentele in care zambesc, cand imi e greu sa pasesc, in orice moment imi e dor de tine, de a ta mangaiere.

mama

joi, 20 mai 2010

Tell My What You See... - Moya Brennan








Mama



imi scrie mama "ti-am facut mormant,
ca nu se stie ce si cum si cand,
tu chiar daca te tii in Bucuresti,
stiu eu cat de strain si singur esti.
are gardut de fier ce ne desparte,
dar fi-vom mai aproape dupa moarte,
e din beton, sa nu fii suparat,
dar toti vecinii s-au asigurat.
ti-am pus compot de visini si gutui
si daca vrei sa ti-l trimit sa imi spui.
a venit toamna, vremea e ploioasa
si nu stiu daca ai sa poti veni pe-acasa.
sa nu te culci tarziu stiu eu cum esti
si sa te-mbraci mai gros sa nu racesti.
noroc si sanatate, dragul meu!
mormantul de beton l-am platit eu..."

sursa: link

poezie scrisa de Mircea Micu

mama

luni, 10 mai 2010

 Mama


eram o fetita cand mama mea a plecat, era la cateva zile dupa ce imi sarbatorisem majoratul...

a plecat dupa o suferinta lunga, insa si-a dorit enorm sa-si vada fata crescand, evoluand, si-a dorit sa ma vada puternica, sa vada ca nu voi cadea indiferent de ce mi se intampla...

mama a fost o persoana puternica, o persoana care impresiona mereu prin starea ei pozitiva...

uneori lasa impresia ca e severa, insa era un om atat de bland

imi amintesc copilaria langa ea, felul in care ma mangaia de multe ori cand i se spunea sa ma certe, uneori ma certa, facea asta cand vroia sa vada ceilalti ca ma si cearta, insa cand eram doar noi doua parca incerca sa imi spuna ca ii pare rau, sa-mi explice ca e nevoie si de asta, chiar daca ea nu poate sa fie asa...

mereu incerca sa imi explice, orice, si cate intrebari ii puneam, o Doamne, si le suporta, nu doar le suporta, le astepta, mereu avea raspunsuri si mereu raspunsurile erau cele bune.

de multe ori ma gandesc la momentul cand ea a murit, a vrut atat de mult sa fie cat mai indepartat, e simbolic, pentru ca a dorit atata sa ma vada fericita si puternica, iar eu am vrut atat de mult sa fie vesnica mama, chiar daca stiam ca ea, puternica mea mama, nu mai poate, as fi vrut sa ii dau tineretea mea, macar o parte...

la inmormantarea mamei nici nu mi-am gasit lacrimile, m-a durut atat de mult pieptul incat nu puteam respira, nu am stiut nici macar ca ploua, ori ca e cald, nu am stiut cine sunt, drumul spre mormantul ei e un vid in memoria mea...

doua zile au trecut din dimineata cand am gasit-o intinsa in pat fara suflare pana in ziua in care am mers cu ea spre cimitir, doua zile in care chiar a plouat, macar cateva minute, tin minte ca in ziua in care a murit a plouat fiind soare afara, mi-am imaginat atunci ca e mama, ca si pe ea o doare, in ziua in care am mers spre cimitir a plouat iar, scurt, am stiut atunci ca e ea...

cand sicriul mamei a fost pus in mormant am izbucnit in plans, pentru ca m-a durut atat de tare si tin minte ca am revazut-o pe mama spunandu-mi "cand eu voi pleca o voi face alaturi de toate temerile tale!"

dureri inca mai simt, am tot simtit de atunci, insa frica, frica nu imi mai e de atunci...mama si-a dorit sa ma lase puternica si chiar daca de multe ori nu se vede eu sunt puternica pentru ca mama a ramas langa mine, in sufletul meu.

mama nu a murit si nu va muri niciodata...e aici.

mama

duminică, 12 iulie 2009

Scrisori catre mama - Walter Ghicolescu





mama

sâmbătă, 12 iulie 2008

"Nu cartile cresc oameni, ci mamele." - August Strindberg





music

miercuri, 23 aprilie 2008

In My Daughters Eyes - Martina McBride








Mama


--hai sa il legam pe Dumnezeu de picioare
sa mintim asa cum numai noi stim
si apoi sa radem--

mama m-a invatat sa nu rad de straini
ca nu este frumos
dar cand esti mic nu mai conteaza

imi placea cand
mama imi lega fundite in par
si ma saruta dimineata pe frunte

mama isi tara mereu umbra dupa ea
ascundea acolo toate lacrimile
poate le pastra pentru mai tarziu
ori ca sa le dea tatei

--mama e pamantul pe care il respir
si sunt plina de ea--
                     sursa: link

poezie scrisa de Ioana Florea

mama

joi, 12 iulie 2007

“Dumnezeu nu poate fi pretutindeni asa ca a creat mamele.” - proverb evreiesc




mama

joi, 8 martie 2007

Mama - The Kelly Family





Mama



spune-mi care mama-anume
cea mai scumpa e pe lume?

puii toti au zis de pasari,

zarzarii au zis de zarzari,

pestisorii de pestoaica,

ursuletii de ursoaica,

serpisorii de serpoaica

tigrisorii de tigroaica,…

manjii toti au zis de iepe,

firul cepii-a zis de cepe,

nucii toti au zis de nuca,

cucii toti au zis de cuca,

toti pisoii, de pisica,

iara eu, de-a mea mamica.

orice mama e anume,
cea mai scumpa de pe lume!


poezie scrisa de Nichita Stanescu
                                 sursa: link

mama

duminică, 18 februarie 2007

Rugaciune


un copil isi plange mama
pe o piatra de mormant
si nu-i nimeni ca sa-i vada
ochii lacrimand.

mainile si le-impreuna
printre lacrimi suspinand,
spre cer capul isi ridica
rugaciunea-ncet spunand.

te rog mult primeste-o Doamne,
ca a fost dintre cei buni
si-a dorit curata-n suflet
dragostea acestei lumi.

iarta-o Doamne de pacate,
iarta tot ce-a suferit
intr-o lume-atat de oarba
pentru care s-a sfarsit.

sufletul ii ocroteste
c-a iubit tot ce-i mai sfant
libertatea si lumina,
flacara pierduta-n vant.

si mai da-i Doamne puterea
ca sa doarma impacata,
ca astazi la noi acasa
toate lumea-i adunata...

vantul bate printre crengi,
linistea mormant se face
noaptea s-a lasat incet,
Odihneasca-se in pace!

poezie scrisa de Narcis la 12 februarie 2005


poezia originala nu e despre mama.


Rugaciune
poezie
pt. toti cei care au pierdut pe cineva drag

de narcis(nuficamine)
12 februarie 2005

Un copil isi plange tatal
Pe o piatra de mormant
Si nu-i nimeni ca sa-i vada
Ochii lacrimand.

Mainile si le-impreuna
Printre lacrimi suspinand,
Spre cer capul isi ridica
Rugaciunea-ncet spunand.

Te rog mult primeste-l Doamne,
Ca a fost dintre cei buni
Si a dorit curat in suflet
Dragostea acestei lumi.

Iarta-l Doamne de pacate,
Iarta-i tot ce-a suferit
Intr-o lume-atat de oarba
Pentru care s-a sfarsit.

Sufletul ii ocroteste
C-a iubit tot ce-i mai sfant
Libertatea si lumina,
Flacara pierduta-n vant.

Si mai da-i Doamne puterea
Ca sa doarma impacat,
Ca astazi la noi acasa
Toate clopotele bat.

Vantul bate printre crengi,
Linistea mormant se face
Noaptea s-a lasat incet,
Odihneasca-se in pace!

mama

miercuri, 12 iulie 2006

Mother Love - Quenn







"My mother's love for me was so great I have worked hard to justify it"  - Marc Chagall