poezie

Atat de frageda


atat de frageda, te-asameni
cu floarea alba de cires,
si ca un inger dintre oameni
in calea vietii mele iesi.

abia atingi covorul moale,
matasa suna sub picior,
si de la crestet pana-n poale
plutesti ca visul de usor.

din incretirea lungii rochii
rasai ca marmura in loc
s-atarna sufletu-mi de ochii
cei plini de lacrimi si noroc.

o, vis ferice de iubire,
mireasa blanda din povesti,
nu mai zambi! a ta zambire
mi-arata cat de dulce esti,


cat poti cu-a farmecului noapte
sa-ntuneci ochii mei pe veci,
cu-a gurii tale calde soapte,
cu-mbratisari de brate reci.

deodata trece-o cugetare,
un val pe ochii tai fierbinti:
e-ntunecoasa renuntare,
e umbra dulcilor dorinti.

te duci, s-am inteles prea bine
sa nu ma tin de pasul tau,
pierduta vecinic pentru mine,
mireasa sufletului meu!

ca te-am zarit e a mea vina
si vecinic n-o sa mi-o mai iert,
spasi-voi visul de lumina
tinzandu-mi dreapta in desert.

s-o sa-mi rasai ca o icoana
a pururi verginei Marii,
pe fruntea ta purtand coroana
unde te duci? cand o sa vii?


poezie scrisa de Mihai Eminescu
                                 sursa: link





Atat de frageda - Mondial