astazi am urmarit un documentar placut despre un om deosebit Jonny Kennedy.
cu siguranta pentru multi omul Jonny Kennedy e un necunoscut asa ca as vrea sa descriu felul in care l-am privit si perceput eu.
in primul rand Jonny Kennedy era o persoana optimista care la o varsta destul de inaintata pentru vocea sa de copil mai avea inca mult de trait si descoperit.
Jonny Kennedy suferea de o boala rara - epidermoliza buloasa.
epidermoliza buloasa fiind o boala incurabila si traumatizanta, ceea ce putea fi usor de observat pe chipul lui Jonny.
prin felul sau de a fi si prin felul in care s-a prezentat in film el a aratat ca desi avea o cumplita suferinta si chiar un verdict al acesteia - moartea , nu a cazut, nu si-a pierdut increderea, nu a pierdut nimic, ci doar a constientizat.
la un moment dat chiar spunand ca ii este greu stiind ca el ii va parasi pe cei dragi, luand "vina" despartirii asupra lui.
in film sunt prezentate ultimile luni de viata ale sale pentru ca boala pe langa traumele si sechelele fizice si psihice pe care le-a provocat a favorizat si un cancer de piele fatal.
am vazut multe, am ramas impresionata, vreau sa scriu atatea despre ce am vazut, voi mai scrie, dar pentru moment inchei cu piesa pe care el si-a dorit sa fie cantata la funeraliile sale - Quenn - Don't Stop Me Now
un alt material din care se pot afla mai multe despre Jonny Kennedy e si aici - link.
o seara buna!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.jpg)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu