“Jazz attracted me because in it I found a formal perfection and instrumental precision that I admire in classical music, but which popular music doesn't have” - Django Reinhardt
ce vad!...
e-adevarat?...
tu esti?...
cum?...
n-ai murit?...
tot mai traiesti?...
pendula care te-ai oprit din mers,
incerci acum sa mergi in sens invers?...
hai!... spune-mi...
spune-mi tot ce stii...
sa-mi spui chiar si minciuni,
sa-mi spui
ce n-ai spus nimanui -
nici celor morti,
nici celor vii ...
ce victime ai mai facut
din clipa-n care urma ti-am pierdut?...
ce vrajitoare te-a trecut prin foc
si-a reusit sa-ti puna inima la loc?...
si care-anume sfant din calendar
te-a sfatuit sa te-ntalnesti cu mine iar?
de ce zambesti?
e-adevarat?...
te-ai razgandit?...
ne-am impacat?...
iar ne iubim?...
sau, poate, si-azi ne regasim
aceiasi vechi dusmani?...
dar tu mai stii dupa cati ani?...
eu te-am iertat de mult!...
dar tu?...
raspunde-mi "Da"...
raspunde-mi "Nu" -
totuna mi-e!...
stii tu de ce -
la tine "Nu" si "Da" nu sunt
decat aceleasi vorbe-n vant!...
de ce te temi?...
de ce-ti ascunzi
in palme ochii tai rotunzi?...
de ce-ti aprinzi ca un semnal
de foc bengal
obrajii tai de portelan
si inima de Caliban?...
raspunde-mi!...
vreau sa stiu si eu,
de ce-ai venit?...
de dragul meu?
sau, poate, n-ai venit decat
sa-mi torni, ca si-n trecut, pe gat
un paharel de coniac,
ca eu sa tac,
iar tu sa tipi
si sa dispari, apoi, suspect,
cu voluptatea unei bombe de efect!...
ce zici?
Asa e c-am ghicit
de ce-ai venit?...
de ce te-ncrunti si nu-mi raspunzi?...
ce nou secret imi mai ascunzi?...
de ce scrasnesti din dinti
si taci?...
hai!... spune-mi, ce-ai de gand sa faci?
deschide-ti gura - mii de draci! -
si lasa-ma sa-ti mai sarut...
nu gura...
ci raspunsul mut!...
"I believe that unarmed truth and unconditional love will have the final word in reality. This is why right, temporarily defeated, is stronger than evil triumphant." - Martin Luther King
astazi am urmarit un documentar placut despre un om deosebit Jonny Kennedy.
cu siguranta pentru multi omul Jonny Kennedy e un necunoscut asa ca as vrea sa descriu felul in care l-am privit si perceput eu.
in primul rand Jonny Kennedy era o persoana optimista care la o varsta destul de inaintata pentru vocea sa de copil mai avea inca mult de trait si descoperit.
epidermoliza buloasa fiind o boala incurabila si traumatizanta, ceea ce putea fi usor de observat pe chipul lui Jonny.
prin felul sau de a fi si prin felul in care s-a prezentat in film el a aratat ca desi avea o cumplita suferinta si chiar un verdict al acesteia - moartea , nu a cazut, nu si-a pierdut increderea, nu a pierdut nimic, ci doar a constientizat. la un moment dat chiar spunand ca ii este greu stiind ca el ii va parasi pe cei dragi, luand "vina" despartirii asupra lui.
in film sunt prezentate ultimile luni de viata ale sale pentru ca boala pe langa traumele si sechelele fizice si psihice pe care le-a provocat a favorizat si un cancer de piele fatal.
am vazut multe, am ramas impresionata, vreau sa scriu atatea despre ce am vazut, voi mai scrie, dar pentru moment inchei cu piesa pe care el si-a dorit sa fie cantata la funeraliile sale - Quenn - Don't Stop Me Now
un alt material din care se pot afla mai multe despre Jonny Kennedy e si aici - link.
am iubit urate dar destepte
si frumoase fara capatii,
n-am avut iubirea cea dintai
n-a avut rabdare sa m-astepte.
ingerul ca unghia intoarsa
mi-a crescut in carne dimpotriva,
mi-ati adus la nastere coliva
si la groapa dric cu cioc de barza.
zilele bolesc pe-aici ca anii,
anii - zilieri trecuti prin ferma.
va uitarati cu binoclu-n sperma
cum vaslesc stramosii mei, tiganii.
haida-de! de-a lungul si de-a latul
m-ati vanat cand nu eram acasa.
chiar si-acum cand stau intins pe masa
eu sositul rad de eu plecatul.
sursa: link
poezie scrisa de Mircea Dinescu