"Their memory's like a train: you can see it getting smaller as it pulls away And the things you can't remember Tell the things you can't forget that History puts a saint in every dream." - Tom Waits
ce daca vine primavara
atata iarna e in noi
ca martie se poate duce
cu toti cocorii inapoi
in noi e loc numai de iarna
vom ingheta sub ultim ger
orbecaind pe copci de gheata
ca un stingher spre alt stingher.
si vin din patriile calde
cocorii toamnei ce trecu
si cuiburi si-au facut la stresini
si langa mine nu esti tu
ninsori mai grave decat moartea
au fost si sunt si vor mai fi
la mine-n suflet este vifor
si vin nebuni sa faca schi.
si ninge pana la prasele
ninsoarea-mi intra-n in trupul tot
un dans de oameni de zapada
ce imbratisarea n-o mai pot
la noi e iarna pe vecie
doi fosti nefericiti amanti
ia-ti inflorirea, primavara
si toti cocorii emigranti.
primavara, care-ai fost
nu veni, n-ai nici un rost
poti sa pleci suntem reci
iarna ni-i pe veci.
se ia o bucata de piatra,
se ciopleste cu o dalta de sange,
se lustruieste cu ochiul lui Homer,
se razuieste cu raze
pană cubul iese perfect.
dupa aceea se saruta de numarate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
si mai ales cu gura infantei.
dupa aceea se ia un ciocan
si brusc se farama un colt de-al cubului.
toti, dar absolut toti zice-vor:
- ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colt sfaramat!
sursa: link
poezie scrisa de Nichita Stanescu